L E G E privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă care vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, medicina complementară şi/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi activităţile de medicină complementară/alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.
Art. 3. - (1) Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice.
(2) Principalele domenii de practică ale medicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de practică în medicina complementară/alternativă pot fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Pentru fiecare din aceste domenii se vor crea de către asociaţiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există deja, standarde ocupaţionale care se revizuiesc periodic şi se aprobă conform reglementărilor legale în vigoare.
CAPITOLUL II
Dreptul de practică şi organizarea activităţilor de medicină complementară/alternativă
Art. 4. - (1) Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:
a) medici , medici dentişti şi farmacişti;
b) psihologi;
c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă practică eliberată conform legii de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 5. - Autorizaţia de liberă practică de medicină complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor acte:
a) diploma eliberată de instituţia de învăţământ superior sau atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate;
d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
Art. 6. - (1) În vederea exercitării medicinei complementare/alternative, practicianul de medicină complementară/alternativă aderă la Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
(2) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de practician de medicină complementară/alternativă.
(3) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se organizează şi funcţionează la nivel teritorial şi naţional.
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice .
(5) Autorizaţia de liberă practică a practicienilor de medicină complementară/alternativă se reînnoieşte obligatoriu la interval de 3 ani de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 7. - Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.
Art. 8. - Practicianul de medicină complementară/alternativă care nu posedă diplomă de medic, medic dentist sau, după caz, farmacist sau care nu a obţinut autorizaţie de liberă practică în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă durată recunoscută de
Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzător standardelor ocupaţionale aprobate prin reglementările legale în vigoare.
Art. 9. - (1) Practicianul de medicină complementară/alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz, famacist nu poate exercita anumite activităţi şi practici medicale stabilite de către Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România şi nu poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă cu autorizaţie de liberă practică eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România sau Colegiul Farmaciştilor din România pentru un anumit domeniu, pot trata anumite afecţiuni corespunzătoare domeniului respectiv şi pot prescrie anumite medicamente/tratamente complementare şi/sau alternative conform metodologiei stabilite de către Ministerul Sănătăţii Publice potrivit reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
(3) Practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/ alternative care nu sunt medici, medici dentişti sau, după caz, farmacişti pot interveni, după caz, în completarea şi/sau continuarea terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedură numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic .
Art. 10. - Practicianul de medicină complementară/alternativă are dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi metodele pentru care este autorizat şi atestat, conform standardului ocupaţional aprobat din domeniul respectiv.
Art. 11. - (1) Tehnicile şi practicile de medicină complementară/alternativă se desfăşoară în cabinete de terapie complementară/alternativă organizate conform legii ca societăţi comerciale sau activităţi independente desfăşurate de persoane fizice, cu acest obiect de activitate.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă îşi pot organiza cabinete medicale conform legii.
(3) Denumirea de „centru de îngrijiri de sănătate” nu poate fi utilizată dacă nu există cel puţin un angajat medic sau asistent medical.
Art. 12. - Practicarea medicinei complementare/alternative este permisă şi în anumite instituţii medicale alături de medicina clasică, alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România.
Art. 13. - Practicianul de medicină complementară/alternativă este obligat să ţină evidenţa pacienţilor trataţi, a metodelor şi a mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.
Art. 14. - (1) Prepararea, producerea şi distribuţia remediilor folosite de medicina complementară/alternativă este strict reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Autorizaţia pentru producerea şi distribuţia remediilor se eliberează de către Ministerul Sănătăţii Publice.
Art. 15. - Vânzarea produselor homeopatice, a medicaţiei complementare/alternative şi a altor remedii se face în unităţile farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi în magazine
autorizate corespunzător normelor legale.
CAPITOLUL III
Drepturile şi accesul pacienţilor la terapii şi practici de medicină complementară/alternativă
Art. 16. -Toate persoanele au acces liber la tratamente şi practici de medicină complementară/alternativă, reglementate conform legii.
Art. 17. - Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de tratament de medicină complementară/alternativă numai după exprimarea, în scris, a acordului de voinţă.
Art. 18. - (1) Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) trebuie să primească informaţii scrise, accesibile şi uşor de înţeles, pentru a cunoaşte beneficiile şi riscurile la care se expune.
Art. 19. - Practicile şi procedurile de care beneficiază persoanele tratate de medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă sau de practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prevăzute în Contractul - cadru şi sunt decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL IV
Organizaţii profesionale ale practicienilor de medicină complementară/alternativă şi controlul exercitării activităţilor
Art. 20. - În cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă funcţionează comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practică de medicină complementară/alternativă, care au obligaţia să reglementeze activitatea profesională a practicienilor din fiecare domeniu specific.
Art. 21. - (1) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă este obligat să elaboreze Codul de Etică Profesională, cu sprijinul comisiilor de specialitate .
(2) Codul de Etică Profesională cuprinde drepturile de practică, sancţiunile disciplinare pentru incompetenţă profesională, restricţii de practică în caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătăţii pacientului.
Art. 22. - Evidenţa practicienilor de medicină complementară/alternativă se ţine în Registrul Unic al Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă care se păstrează la sediul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă şi se comunică obligatoriu Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 23. - Ministerul Sănătăţii Publice, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă curriculum de studii pentru instituţiile care pregătesc practicieni de medicină complementară/alternativă pentru a garanta nivelul de calificare.
Art. 24. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice înfiinţează, în cadrul Centrului Naţional de Perfecţionare din Domeniul Sanitar, Departamentul de medicină complementară/alternativă care îndrumă şi controlează activităţile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională a practicienilor de medicină complementară/alternativă.
(2) Departamentul de medicină complementară/alternativă acreditează furnizorii şi programele de formare profesională pentru practicienii de medicină complementară/alternativă.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 25. - Încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa profesională, atrage răspunderea patrimonială, disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 26. - În aplicarea prezentei legi Ministerul Sănătăţii Publice emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 27. - În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. 26, toţi practicienii de medicină complementară/alternativă care desfăşoară sub orice formă activităţi şi practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuşi procedurilor de autorizare prevăzute de prezenta lege.
Art. 28. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 29. - La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
